HOPE
De cand m-am intors din “vacanta mini-technicus” n-am mai scris nimic. Geanta plina sta acolo unde am lasat-o duminica la pranz cand m-am
intors. Nu am nevoie de nimic de-acolo, cu exceptia cablurilor si a
incarcatoarelor pe care mi le-am luat luni sau marti cand am avut nevoie.
Delasare? Lene? Durere-n cot? Nu stiu. Si nici nu-mi bat capul sa aflu. Nu ma
intreb de ce n-o fac. Am observat ca daca nu ma intereseaza si nu ma intreb, se
va rezolva pana la urma.Eu am o vorba: “ Universul are propriile lui moduri de a
rezolva situatii ce par fara iesire”. Nu Dumnezeu. Nu altcineva. Ci tot “norul”
asta din care facem parte. Eu asa il vad.Clientul iti cere nu stiu ce discount si nu ii dai? Nici o
problema. Intr-un fel sau altul, va ajunge tot la tine. De obicei ajung prin
interpusi. Nu ii dai discount dar ii vinzi. Intr-un fel, nici nu este corect.
Tu nu esti flexibil, el este flexibil, este gata sa discute anumite aspecte ale
vanzarii si cu toate astea, ajunge sa cumpere de la tine fara ca tu sa-ti
schimbi atitudinea cumva. Nu este corect. Cel putin mie asa mi se pare. Ca nu
merit vanzarea. Si pentru ca totusi se intampla, stau si ma intreb: oare DE CE
merit ceea ce mi se intampla? Pentru ca altceva nu cred ca este. Nu fac nimic
pentru asta. Nu muncesc deloc pentru a ajunge la un rezultat. Sau nu in campul
muncii. Oare de ce?

Nu stiu; de fapt stiu, insa nu vreau sa-mi bat capul cu
explicatii si rezolutii.