Posts tagged cotidiene

    Am aflat
ca trebuie sa dau un examen pentru niste cursuri la care tot particip de vreun
an de zile. Practic am mers la aceste cursuri pentru ca asa mi s-a cerut, fara
sa-mi pun problema ca as avea de castigat pe termen lung. Pe termen scurt, am
avut parte numai de neplaceri pentru ca de fiecare data plecam cate doua zile
si pierdeam niste clienti care mi-ar fi bagat niste bani in buzunar, ca sa nu
mai vorbesc despre ‘foloasele necuvenite(sic!)’ care sunt cateodata mai
importante decat banii castigati lunar. Asadar cand am fost anuntat ca am
examen prin care specializarea imi va fi recunoscuta la nivel
international(hihih era sa zic ‘mondial’ insa poate ca e nepotrivit) am avut o
reactie amestecata:pe de o parte mi se rupe pentru ca nu am de gand sa mai fac
ce fac acum, deci nici ca am invatat ceva din ce mi s-a predat, iar pe de alta
parte am devenit anxios pentru ca este un examen iar daca rezultatul este
negativ, imi face deservicii pe mai multe planuri.

    Am mers la
Predeal, la cabana Susai pentru 2 zile unde am mancat,am baut si am cantat pana
la 4 A.M cu baietii cursanti si-am luat examenul. Anxietatea mi-a prins bine
pentru ca m-a tinut alert chiar si cu multele pahare de vin extrem de bun (no
hangover this mornin’) la bord. Triumful ma incearca usor parsiv, fin, da semne
de iesire din matca si tre sa recunosc ca este un sentiment pe care nu l-am mai
incercat de un timp bun. Dar ce sa fac cu el? La ce imi foloseste? Imi confirma
faptul ca am ‘valoare’ profesionala? Who gives a fuck? Eu nu-s genul de
carierist sau workaholic. Nu tin sa demonstrez nimanui ca pot vinde mai mult si
mai bine decat ceilalti sau decat anul trecut! NU cred in faptul ca valoarea
unui om se masoara prin reusitele profesionale. Sau poate pentru ca nu-s
milionar in dolari pana la ora asta am eliminat acest criteriu din lista mea.
Sunt subiectiv. Ghinion. Dar toate astea imi lasa si un gust amar:dupa cum
spunea (off the record) chiar trainer-ul care-mi este si coleg,  scolile
gratuite, liceul, facultatile si cursurile de specializare sau de imbunatatire
a abilitatilor existente nu sunt altceva decat niste firimituri cu care noi,
muritorii, suntem hraniti de catre Marii  Conspiratori pentru a munci mai
eficient pentru ei. Suntem ca rata indopata cu paine pentru a o baga la cuptor,
sau ca porcul de Craciun. Am sa intorc acest dezavantaj in favoarea mea in
momentul in care am sa ma mut la o alta firma pe un post entry management iar
toate aceste cursuri vor fi atuurile mele.