Posts tagged norme sociale

Claxonacii [d-ale Bucurestilor]

16

De fiecare data cand cobor din bloc dimineata sa plec la
serviciu sau aiurea, ma gandesc peste cati boi o sa mai dau astazi in trafic.
Gandul imi trece prin cap pentru doar o fractiune de secunda pentru ca am
invatat ca daca locuiesti in Bucuresti, nu are sens sa iti bati capul cu astfel
de fleacuri. Traficul si aglomeratia sunt ca aerul. Omniprezente, necesare si
imposibil de evitat.

O specie aparte in "fauna si flora" bucuresteana
este "claxonacul". Acesta traieste pentru a-si satisface o unica placere:aceea
de a claxona cat poate de des. Dintre caracteristicile de baza recunoastem:

  • masina de clasa mini, mica (rosie,
    alba, galbena, verde) sau Logan/Dacia( cu spoilere, briz-briz-uri,
    cruciulite si maimutoi – nu, nu ma refeream la sofer si/sau la pasageri in
    interior), de obicei harburi care stau sa cada.
  • preponderent femei (de
    toate varstele) sau barbati intre 35 si 60 de ani, bolnavi /bolnave de
    nervi, cu probleme acasa si mai mult ca sigur, fara o baza materiala
    solida.  Categoriile nu sunt intamplatoare: barbatii sunt frustrati
    ca altii au masini mai tari decat ale lor , middle-life crisis is in full
    swing iar sanse de imbunatatire a stuatiei nu prea mai exista. Cei peste
    60 de ani sunt fie intelepti, fie potoliti pentru ca nu se mai bazeaza pe
    ei – deh,batranetea asta! Femeile pe de alta parte, au probleme de familie,
    sunt nef*&^%$#, nu au bani, muncesc prea mult, sunt neintelese. Ar mai
    fi ceva: o MARE parte din ele nu stiu sa conduca ceea ce duce la reactii
    necontrolate din partea altor participanti la trafic care…claxoneaza. Si
    cum a imita este cel mai usor, dansele fac acelasi lucru. Este usor sa
    spui de altul ca-i prost.
  • In marea lor majoritate,
    claxonacii stiu mai bine decat celalti participanti la trafic ce este mai
    bine de facut in atari conditii, drept pentru care se folosesc de claxon
    pentru a ii trage pe ceilalti de urechi (claxon prelung), pentru a ii mustra
    parinteste (claxon scurt si flash-uri) sau pentru a-i pentru a-i injura de
    nu-i mai spala toata apa din Bucuresti (claxon isteric timp de 1 minut).
  • Ca o particularitate, as
    nota faptul ca in momentul in care te dai jos la ei inceteaza brusc sa
    claxoneze, semn ca si aceasta ar putea fi o metoda de civilizare mai
    ieftina si mai eficienta.
  • Caracteristica de baza: din
    punct de vedere al proxemicii, sunt toti niste tarani “obositi” pentru ca
    au nevoie de spatiu – te bagi pe banda lor , chiar si la 2 metri in fata,
    te claxoneaza de-ti sar fulgii: tocmai ai intrat in sfera lor
    intima. Ignora faptul ca locuiesc intr-un oras aglomerat si ca trebuie sa
    se adapteze. sau ma asteptam ca macar inaintasii lor sa se fi adaptat
    pentru ca si ei au locuit la Bucuresti. Cu toate ca-s deja la a doua
    generatie aici, inca au radacini la
    tara.
    Citez dintr-un referat despre comunicarea non verbala: "Apropierea
    exagerata poate comunica amenintare sau relatii de natura strict
    personala; departarea excesiva poate comunica aroganta, importanta, statut
    social superior.
    "
  • Recomand civilizarea prin
    eforturi sustinute de a merge la scoala, a citi carti, a socialize mai
    mult si cu oameni din cat mai multe categorii sociale si musai, prin
    abstinenta fata de claxon. Se poate merge pana la demontarea claxonului
    daca tentatia este prea mare.

X-mas spam

2
Uitasem cat de enervant este spam-ul de Sarbatori. Pentru cateva zile, "Get Viagra 80% off" si "Incr@se ur P@nis" s-au oprit, fiind inlocuite de "Ho-ho-ho, Mary (sic!) Christmas" sau "Iubire, fericire,sanatate,bucurii,etc". Ma uit cum apar unele dupa altele si ma gandesc cat o sa-mi ia sa fac curat dupa ele.
Si asta nu ar fi mare lucru: ce este mai grav (sau cel putin asa mi se pare mine) este faptul ca mi se arata o lipsa crasa de respect, fiind trecut intr-o lista intreaga alaturi de unii pe care nu ii cunosc (oare de BCC nu au auzit?!). De cele mai multe ori, primesc "felicitarea" de la unii cu care nu am vorbit o data tot anul, sau de la unii cu care n-am mai vorbit de ani de zile. Oamenii astia chiar nu-si dau seama cat de urat este sa dai un e-mail la 50 de persoane fara sa fii in stare sa scrii macar un rand personal? Ca sa nu mai spun de ce ar insemna un telefon! Un telefon in care sa-i urezi interlocutorului Sarbatori Fericite.
Anul acesta am sa scriu felicitari. Adica pe hartie. Si am sa le trimit prietenilor cu Posta. Rapida sau nerapida, voi arata macar decenta de a ma deranja sa le pun 2 randuri (diferite) pe hartie. Randuri care sa exprime sentimentele mele fata de cei pe care ii respect, ii iubesc si ii apreciez.

"Da-mi cat vrei, oricum nu fac nimic pentru ei"

0
Ma refer la atitudinea romanului fata de munca. Eram noi balcanici si inainte, dar ultimii 70 de ani de comunism si-au pus amprenta cel mai tare pe felul in care tratam munca. Pe felul in care traim in fiecare zi.
Ne-am obisnuit (si vad ca ma includ si pe mine aici) sa consideram ca primim un salariu doar pentru ca aparem la serviciu. Cateodata tarziu, cateodata fara chef – mai ales lunea si vinerea, dar mai ales fara simtul datoriei. Fara acea multumire pentru " a job well done", asa cum spun altii.
Si colac peste pupaza, colegii mei propun o prima pentru cineva de la serviciul auxiliar (suport pentru noi) pentru ca isi face treaba bine. Am zis bine. Se implica, raspunde la telefon, la e-mailuri la timp, isi face treaba asa cum trebuie. Si pentru asta, trebuie remunerata – da, de catre firma, sa i se dea medalie, premiu, coronita sau pur si simplu sa i se recunoasca meritul de a fi normala intr-o oaza de lene.
Prima insa trebuie sa vina din buzunarele noastre, nu ale firmei, ca nu-i asa, "firma" considera (si pe buna dreptate) aceast atitudine normala.
Ma enervez de pomana. Am incercat sa explic unuia si mi-a zis ca-mi "ponegresc colega". hahaha
Ei bine, toate vin si trec…ramane atitudinea unora, insa. 
 
 

Conventii sociale

8
Ma lovesc de ele in fiecare zi. Tot ce fac si tot ce spun se opreste in conventii sociale. De fapt, sa vorbesc la plural pentru ca sunt multe. Pentru ca insemnarea asta mi-a dat ideea, pentru ca aceste conventii sunt omniprezente insa oamenii nu le baga in seama deloc. Se supun lor, de obicei fara sa se intrebe ce si cum. Cateodata, unuia dintre noi ii mai trazneste prin cap sa faca o mica cercetare pe tema asta – am aflat mai mult: este o cutuma.
Poteca este atat de batatorita, incat "ce mai faci?" a devenit "buna ziua". Nu ca ar interesa pe cineva ce faci, cum o duci, daca ai probleme, daca te poate ajuta cu ceva. Nu ca cineva ar dori ca tu sa ai o zi mai buna. Sa ai TU o zi mai buna, inseamna pentru multi o zi proasta. Pentru unii este chiar o tragedie avand in vedere ca EI au probleme mai importante ca tine: copii, soacre, rate, facturi la telefon si la curent. Cum poti tu sa apari zambitor si relaxat ca o floare? Tu nu esti om? Nu ai probleme?
Si da, eu cand intreb "ce mai faci", I really mean it. Altfel spun, simplu, "salut". Si de multe ori nici macar atat. Unii chiar se intreaba cum de-s asa necioplit? Ne cunoastem de 4 ani si treci pe langa mine si nu-mi spui …. "ce mai faci?". Nu, nu iti spun pentru ca nu ma intereseaza. Nu ma intereseaza ce faci, cine esti si ce cauti aici. Pentru mine esti la fel de expresiv ca si cuierul din colt.
Ca sa ma intorc la norma sociala: citeste-i definitia si insusesteti-o! Asta imi spun mereu. Principiile nu se schimba, ci doar se adapteaza. Realitatea ta se adapteaza normelor si principiilor si acestea se "muleaza" personalitatii tale. "Un set de reguli stipulate, agreate, subintelese si general acceptate de catre ceilalti." Ca sa nu spun "societate" pentru ca la noi asa ceva nu exista. Parerea mea. "Forme si criterii care de multe ori iau forma unui obicei."
Este trist ca s-a ajuns la asa ceva. Este trist  ca oamenii devin mobile. Este trist ca oamenii nu au prieteni cu care sa se sfatuiasca, cu care sa schimbe aceste idei intime, este trist ca cineva care nu te cunoaste aproape deloc poate revarsa asupra ta un suvoi de telenovele sentimentale de 2 lei. Arata disperarea unora, setea de a fi ascultat, de a socializa. Este trist ca oamenii merg la pisholog si la psihiatru cand de fapt un prieten ii putea salva cu mult timp in urma.
Pentru mine un psiholog este expresia suprema a siguratatii oamenilor. Este ultima frontiera inainte de nebunie si de moarte. Poate ca nu avem training sa salvam vieti sau sa recunoastem sabloane medicale, insa putem fi acolo pentru prieteni.
Putem sa NU ne supunem acestor norme sociale.
Go to Top