Iata cum subiectele interesante devin main-stream si in blogosfera romaneasca. Ma rog, pentru multi nu este chiar atat de interesant subiectul legat de existenta textelor intregi sau partiale (d)in feedurile RSS, texte care apartin celor mai importante bloguri de pe la noi.
Dar pentru mine a contat dintotdeauna.Sa ma explic: pentru ca smartphone-ul este prelungirea mainii mele drepte, il folosesc sa dau e-mailuri, sa fac browsing, sa citesc tot felul de chestii. In permanenta. Iar pentru colecatrea datelor folosesc RSS Feeder-ul inclus. Si pentru ca nu stiam ca exista si feed-uri cu texte full, pierdeam o gramada de timp deschizand paginile aferente pentru a citi intregul articol. Ceea ce este normal daca stirea este interesanta. De ce spun ca pierdeam timp (inca o fac)? Pentru ca oricine foloseste un RSS Feed pe mobil stie cata presiune pune un asemenea program pe procesor si pe memoria RAM cand face updates si cand deschide feedurile.Nu o data mi s-a intamplat ca browserul sa “rasneasca” 40 de secunde (prin conexiune 3G sau wi-Fi) pentru a incarca o pagina full-HMTL care trece prin serverele Opera pentru un “rendering” complet. Si tot merge extrem de greu!
Aceasta este principala mea “reclamatie” cand vine vorba de texte partiale. Si in timp ce sunt de acord cu Buddha in tot ceea ce spune, nu pot trece cu vederea cum pierd minute in sir pentru a deschide fiecare articol – paginile pline de reclame au impact crescut in lentoarea cu care este incarcata o pagina. Stiu ca pe bloggeri nu-i intereseaza asta, insa cred ca focusul ar trebui sa fie pe utilizator. In definitiv, cei care citesc articolele sunt cei care dau valoare unui blog,nu-i asa?
Iar asta este singura mea problema. In rest,da, este munca omului si ea trebuie onorata macar printr-o vizita, daca tot il citim si daca asta conteaza pentru el! Partea cu bannerele pe mine, personal, ma incurca pentru ca asa cum spuneam, imi incarca sistemul mult prea mult.
Si asa a aparut controversa: daca autorul trebuie sau nu sa permita publicarea full a articolelor pentru a ajuta cititorul. Si nu numai asta: un feed cu text complet se poate citi offline. Se poate citi mai repede si mai organizat. Se afiseaza numai informatia relevanta. Se afiseaza separat comentariile (alt feed poate) si asta poate avea efect (in minus) asupra existentei comentariilor. Care conteaza cel mai mult,nu-i asa?
Unii au facut curat in Reader si i-au dilit pe toti cei care n-au textele full. Este si asta o forma de prostest. Dar nu rezolva nimic. Daca il citesti pe om,il citesti cu sau fara full text in feed.
Doar ca pe unii am sa-i citesc mai des pentru ca este mai facil s-o fac de pe mobil cu RSS feed full in fiecare dimineata.
PS: situatia a fost dezbatuta de Dave Winer, un blogger favorit.
Later edit: Am adaugat si un videoclip cu modul in care pot citi un feed de la partial la full. Dureaza cel putin 4 minute pentru a incarca totul Sper sa aveti rabdare sa-l vedeti pana la capat, insa de-aia spun ca nu pot sa “pun” articolul deoparte si sa-l citesc mai tarziu. Mai tarziu, cand?
De acord, poate la mine este o situatie speciala si poate ca Bobby Voicu se referea la utlizatorii de laptopuri care citesc totul pe fuga, insa chiar si asa:ati incercat sa faceti vreodata update la Google Reader cu 100 de feeduri printr-un modem mobil de gen Vodafone? Si cand sunteti in miscare si nu aveti 3G, ci doar GPRS? Dureaza circa 20 de minute…
Am scris cu putin timp in urma despre blog-ul unui agramat pentru ca prostia ma amuza cateodata. De obicei sunt circumspect si consider ca a fi needucat este o grava lacuna care iti poate schimba definitiv viata. Viziunea asupra vietii, scopul, viata sociala si profesionala, banii pe care ii faci, toate sunt definitorii,se impletesc si se rasfrang asupra individului. Dar sa trec peste partea filozofica,majoritatea oamenilor respira,traiesc si mor fara sa se gandeasca la toate astea. Legatura cu blog-ul de mai sus nu este intamplatoare pentru ca cei doi “autori” se cunosc. Momentan unul dintre ei se ocupa de ambele blog-uri pentru ca celalalt este in vacanta Da, vacanta de vara a inceput in 15 Iunie, cum spunea un profesor de-al meu in liceu, “ca animalu’ are nevoie de relaxare;a invatat mult animalu’ si a obosit!”. Fara multe alte prezentari,am obosit sa fac cerculete! La scoaaaalaaaaaaaaaa, impreuuuuuuuuunaaaaaaaaa si poate nu veti ajunge in canal!;-)
In imaginea de mai sus, “autorul” ne demonstreaza ca este un bun povestitor! M-am saturat de cerculete. O sa-mi imaginez ca sunt acolo!
Este adevarat ca nici eu nu sunt blogger insa unii sunt de-a dreptul
praf. Intai la scoala, la clasele 1-3 si apoi
blog. Se poate incepe aici, cu un simplu referat.
Imi place, are si reclame, vrea sa faca bani din…blog
Din calculele mele reiese ca pe blog este cel mai bine sa-ti postezi insemnarile la ora…sa vedem,sa vedem , intre 9.00 si 15.00, cu un varf intre 12.00 si 14.00.Probabil ca muncesc zdravan pana spre pranz apoi o lalaie pana la 16.00, dupa care pleaca acasa!:) Atat de romaneste
UPDATE:se pare ca Weblog are niste probleme. A trebuit sa rescriu si sa reatasez imaginea pentru ca platforma le-a…"uitat"!Exista asa ceva?
Ma tot uit de cateva luni pe punctajul Weblog , cel mai nou implementat cu pozitia in top. Nu stiu daca se refera la un top pe categorii sau un top general si nici nu am habar de cum se calculeaza acest punctaj. Este secret deocamdata, algoritmul nu trebuie sa fie cunoscut pentru ca oamenii vor profita de el sa urce in top!
Blogul meu creste cu un loc pe zi de cateva luni incoace. In ritmul asta, in 159 de zile voi celebra primul loc! Sa ma pregatesc!
Lately I’ve been using my blog to post about various things that go thru my mind and there are lots. The thing is, since discovering Twitter I relied on it to post snippets and little things like ideas, thoughts and comments without going into much detail. The program is built that way encouraging you to shrink the output to just 140 chars. And you have to be eloquent. And I’m not. But it doesn’t matter as I use Tweeter and my blog personally, not proffesionally. So I really don’t care.
But I see things evolving. I see me interacting more and more with others, almost forcing myself to put my thoughts here. By that, I am getting something back because these little moments come and go. Or better, they o never to come back.
I am creating a timeline of my life. Something like an autobiography?